M-am trezit azi dimneata cu un sentiment de furie fantastica fara nici un motiv, sau mai bine spus din o mie si unu motive, care imi dadea o senzatie de insatisfactie pe care o vedeam ca o palalaie rosu-inchis cum se intindea peste tot restul gandurilor care-mi treceau prin cap si, drept urmare, nimic nu-mi mai convenea. Mi se pare tare curios cum o simpla senzatie poate capata o atat de mare putere asupra noastra, intunecand tot restul si facandu-ne sa facem diverse lucruri pe care altfel nici prin cap nu ne-ar trece sa le facem.
In alta ordine de idei, ascultam azi cantecul Beatlesilor cu ,,it's been a hard day's night/and i've been working like a dog" si de-atunci ma tot intreb: cat de grea e munca unui caine? Oare ziua lor de lucru dureaza peste 8 ore? Si, daca da, n-au un sindicat care sa protesteze si, eventual, sa organizeze o greva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si eu ma trezesc uneori asa si nu inteleg de ce. de obicei calculez cat mai e pana la acea perioada a lunii :), dar nu e intotdeauna cazul. cred ca trece cu un smoothie de-ala de spanac ;)
RăspundețiȘtergerePai noa, si daca totusi calculul spune ca e cazul, te-ajuta cu ceva?
RăspundețiȘtergerenu, mai curand imi ofera scuza de prezentat apropiatilor :). si un moment de reflexie asupra conditiei femeii :))
RăspundețiȘtergereM-am trezit si eu zilele trecute gandindu-ma oare cat munceste de fapt un caine? Stie macar ca munceste?
RăspundețiȘtergerema gandesc la saint bernardul ala din desene animate care aducea oamenilor pe munte butelcuta de rom ca sa-i salveze. parea foarte patruns de propria importanta, asa ca sigur stia ca munceste.
RăspundețiȘtergere