ma uit la iarba cat vezi cu ochii si la pomi, un caine latra undeva in departare, iar niste greieri zbarnaie in jur. totul se misca alene, pana si vantul abia atinge crengile salciei. pe seara o sa treaca vacile venind de la pascut cu talangile de gat, ca sa adauge ultima nota de idilic. curat samanatorism, dar nu ma plang.
in alta ordine de idei, am condus broscoiul pana aici, ceea ce m-a umplut de mandrie pana la punctul in care as fi plesnit. pan' la urma, e frumos sa conduci si masina :)
am mers azi dimineata in campulung, pana in oras, cum se spune aici, si mi s-a parut mai fain decat in anii trecuti. plusuri in ceea ce-l priveste:
- viata se desfasoara agale, nu ai senzatia acuta ca ,,time is money"
- oamenii sunt tare amabili si rabdatori
- s-au deschis locuri noi in care poti sa bei o cafea sau sa mananci ceva, chit ca noi tot la vechiul iepuras am descins
- flori multe si frumoase pe langa strazi
gradina vazuta de pe terasa (ma intreb cum o fi sa traiesti tot timpul inconjurat de atata verdeata)
flori pe marginea strazilor din campulung
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu